Greci astorieni

de Daniel Ionescu

Cartierul Astoria din New York se poate spune că este al grecilor. Zona este o mică Grecie cu magazine specifice şi cu cafenele mai ales cu mese la stradă. Grecii au un apetit pentru Agora. Le place în aer liber, iar pofta lor se manifestă şi în practicarea logosului. Aşa că, pălăvrăgeala grecilor se petrece în stradă, la „cafelichii“. Avem multe în comun, noi, românii, cu grecii, dar anumite aspecte ne deosebesc. Şi noi bem multă cafea, dar mai mult ne interesează formele care, prin hazard, se conturează în zaţ după consumarea licorii şi care ne oferă o perspectivă iluzorie a unui viitor ipotetic. E adevărat, grecii au inventat oracolul, dar noi, românii, credem mai mult în preziceri decât în realitate. Noi aşteptăm minunile să pice din cer. Şi nouă ne place să pălăvrăgim, dar o facem în anonimat, după uşă. Grecii o fac în stradă. Şi revoltele se petrec la greci în stradă. O fac chiar de secole. Mereu nemulţumiţi, de cele mai multe ori cu motiv, noi, românii, preferăm combativitatea după umărul altora. Nu ne place să ieşim cu pieptul dezgolit... Grecii au un apetit şi pentru exhibiţionism. Noi nu. Pudibonderia românului se poate asocia mai degrabă cu laşitatea sau cu „lipsa explozibilului din mămăligă“.
Am stat de vorbă cu un grup de greci zilele trecute, la cafeneaua Omonia din Astoria – New York. Eram la o masă separată, sorbind un ouzo în amintirea fericitei perioade petrecute de mine în Grecia. M-a incitat patetismul şi pasiunea din dialogul lor. Fireşte că subiectul era cât se poate de la zi (politikia e mereu actuală la greci), cu atât mai mult acum, când Grecia este în pragul falimentului şi în degringoladă. Guvernul nu mai poate stăpâni masele care încep să nu mai aibă ce pune pe masă. Revoluţiile trec prin burtă şi nimeni nu poate contesta asta. La români, gaura din steagul revoluţiei s-a asociat cu gaura din burtă. La români, exerciţiul moralităţii şi al conştiinţei este un vid şi mai puţin o gaură. Fireşte că sunt, totuşi, şi excepţii de la regulă. Grecii suportă mai greu intoleranţa. Românii confundă adesea toleranţa cu complacerea, iar dacă această complacere este unanimă, se pierde cu uşurinţă în derizoriu.

Voturi: 5.0 din 5. 1 voturi.