Jumătatea plină a crizei

de Oana Botezatu

Criza a readus în prim-plan două cuvinte: „oportunitate“ şi „eficienţă“. Reuşesc să se salveze cei care îşi probează capacitatea de a injecta resurse mai puţine cu cât mai puţine mijloace productive. Românii par însă, a nu vrea să reuşească. Cei mai mulţi dintre conaţionali sunt blocaţi, de doi ani încoace, într-un soi de cor al tânguielii mioritice: blamează criza, bancherii şi politicienii, stau cu mâinile cruciş şi nu se mobilizează cu niciun chip să facă ceva, orice, ca să mai atenueze din neplăcerile problemelor economice care au lovit lumea, ţara, familia. „Din criza economică, ieşi mai sănătos sau în metastaze“ – declara preşedintele Traian Băsescu, în urmă cu patru luni. Antrenaţi să vadă mai cu seamă părţile negative ale experienţelor pe care le trăiesc, românii nu se concentrează să înveţe lecţia recesiunii.

Chiar dacă în România nu e predată de cei mai străluciţi profesori, criza economică este o lecţie obligatorie, inclusă în programă, din care ar fi indicat să învăţăm fiecare câte ceva. Ca orice elevi, în timpul orelor de curs, şi românii pot reacţiona diferit: unii s-ar putea să fie atenţi şi să bage la cap, alţii s-ar putea să fie atenţi, dar să nu priceapă mare lucru; unii s-ar putea să vorbească în timpul orei, dar să prindă din zbor ideile principale, alţii s-ar putea să deseneze sau să se joace, plictisiţi de ce scrie profesorul pe tablă; iar unii ar putea să chiulească, fiind convinşi că teoria e teorie, practica e practică, iar lecţia îşi va dovedi inutilitatea cu prima ocazie.  Cât de mare şi de urât bau-bau este această criză economică ştie toată lumea. Se vorbeşte despre efectele nefaste ale crizei şi în autobuz, şi la piaţă, şi la coafor, şi la cafea, în multinaţionale, şi la Palate, şi, mai cu seamă şi cel mai aprins, la televizor. Până şi puştii de grădiniţă ştiu că nu le cumpără mama o anume jucărie, fiindcă e criză. Într-adevăr, efectele perverse ale crizei se văd cu ochiul liber şi se simt, cel mai bine, pe cardul de salariu al fiecăruia.

„Pot trăi şi fără maşină, dacă îmi va fi greu să o plătesc“
Dacă orice lucru rău are şi o parte bună, atunci şi criza respectă definiţia. Dollores Benezic este jurnalist freelance şi unul dintre românii care a luat ce-i bun din ultimii doi ani de strâmtorare economică. „Principalul beneficiu ar fi că, din cauza reducerii veniturilor, mi-am reevaluat cheltuielile: am devenit mai atentă la rafturile din supermarketuri, am descoperit că pot să folosesc şi hârtie igienică mai ieftină. Acum, dintr-o mulţime de produse similare, îl caut pe cel mai ieftin, sau pe cel la care raportul calitate/preţ este cel mai bun. Înainte de criză, cumpăram ce-mi făcea cu ochiul, nu mă uitam la preţ“ – spune Dollores Benezic.  Ca multe dintre femei, şi ea lăsa, lunar, câteva sute de lei la cabinetele de cosmetică. De ceva vreme, a văzut că poate face gimnastica săptămânală în casă şi că se poate bucura de anumite ritualuri de frumuseţe home made, investind cei 200 de lei pe care îi dădea pe un tratament cosmetic complet într-o excursie într-un colţ de Românie. „Per total, cred că cel mai important lucru, de fapt, în această schimbare radicală din viaţa mea, este că am descoperit adevărata valoare a timpului, care nu înseamnă întotdeauna bani, ci şi experienţe. Faptul că poţi dispune de timpul tău, de care până acum dispunea doar patronul, îţi dă o libertate care contează mai mult decât sumele în plus pe care le câştigai la salariu ca angajat full time. Recunosc, eu nu am presiunea chiriei, dar o am pe cea a ratei la bancă. Însă am învăţat să o privesc şi pe asta mai detaşat – pot trăi şi fără maşină, dacă îmi va fi greu să o plătesc, deşi mi-ar părea rău. Sunt tentată să spun că beneficiile atârnă mai mult decât angoasele, însă cred că, în timp, voi descoperi dacă am făcut bine sau nu când am decis să-mi schimb stilul de viaţă în mijlocul unei crize economice mondiale“ – a mai spus Dollores Benezic pentru „Corso“.

***

Poate părea o aiureală, dar uneori – de cele mai multe ori – e nevoie de un duş rece pentru prostia caldă. Aşa e şi cu mediatizata criză: avem nevoie de ea ca să ne mai vindecăm de tâmpeniile pe care le-am făcut/le facem, mai ales în calitate de consumatori, şi să mai rezolvăm din problemele pe care altfel le-am fi tergiversat.  Iată ideile principale dintr-un curs fără manual, din care fiecare înţelege ce vrea şi cât poate:

Frâu dezmăţului consumerist. Unul dintre cei care văd partea plină a paharului este economistul Ilie Şerbănescu. „Criza ne-a eliberat, a scos România din delirul de consum fără acoperire, manifestat intens în perioada 2004-2008, delir creat de băncile străine, care au avut sarcină să creeze şi la noi, ca peste tot, atât consum cât nu putem duce. Timp de patru ani, românii, de la mic la mare, de la sat sau de la oraş, s-au lăsat păcăliţi şi au luat credite pe care nu le puteau plăti. Trebuia să vină şi nota de plată pentru tot acest desfrâu fără acoperire. Criza a grăbit un pic plata şi a precipitat nota“ – a declarat Ilie Şerbănescu. Potrivit acestuia, încă mai sunt români care nu s-au lecuit, ba chiar sunt convinşi că vremurile se vor întoarce, creditele vor curge din nou la liber, doar cu buletinul, ca apa rece neînregistrată de apometre.
„Cred că frenezia aceea nu se va mai întoarce niciodată; cine crede altfel, e naiv. Economia României îşi va reveni cu greu, adevărat, dar frenezia aceea nu se mai întoarce. După mine, criza e mai mult decât binevenită, pentru că ne-a mai adus cu picioarele pe pământ. Şi este foarte bine că a venit acum, o întârziere prea mare ar fi agravat şi mai tare situaţia de la noi.“

Chiverniseala care ne lipsea. Românii nu sunt nemţi. Şi mai ales generaţiile actuale nu prea se ghidează în viaţă după principiul „bani la saltea“. O altă bilă albă pentru criza cea de toate zilele din ultimii doi ani ar fi, deci, pentru cumpătare. Românii se văd nevoiţi acum, mai mult decât la începutul anilor 2000, să se gândească de două ori înainte să cumpere o combină frigorifică nou-nouţă, un LCD cu diagonală de 81 cm sau o maşină de făcut pâine. Andreea Paul Vass, consilier al premierului Emil Boc şi lector universitar la Academia de Studii Economice (ASE), crede că românii au început să fie mai precauţi cu angajarea de cheltuieli, să economisească mai mult decât acum zece ani. „Această criză ne va obliga să nu mai consumăm azi fără noimă, bazându-ne pe venituri care ar putea veni mâine sau săptămâna viitoare, şi ne va obliga să facem primii paşi în depăşirea analfabetismului financiar de care suferim“ – mai spune lectorul.

Se observă o schimbare semnificativă de atitudine şi de mentalitate vizavi de economii şi economisire, dar până la învăţarea noţiunilor de management individual financiar, mai e ceva de mers. „Bine ar fi ca lumea să înveţe aşa de repede cumpătarea, dar mă tem că nu se poate. Eu cred că poporul român încă nu a tras învăţăturile din criză, iar ca să înveţe să consume mai cu cap, să nu-şi mai dorească luxul pe care nu şi-l poate permite, va mai dura câţiva ani buni“ – este de părere sociologul Bogdan Voicu, de la Institutul de Cercetare a Calităţii Vieţii. Sunt puţini fericiţii care au înţeles în numai doi ani că e mai important să dormi liniştit noaptea, decât să conduci o maşină scumpă, pentru care nu ai bani de benzină şi care, oricum, aparţine băncii. Ca naţie, noi, care ne ghidăm după filozofia lui „lasă, că merge-aşa“, nu putem învăţa peste noapte să fim economi – e de acord şi psihologul Bogdan Lucaciu, care afirmă că cel dintâi care va pricepe ceva din lecţia asta este românul mediu, care are şi mintea la el. „Valuri tradiţionale de chiverniseală ne-au lipsit în ultimii 20 ani. Dar până la momentul în care toţi românii vor spune «Domnule, atât e plapuma mea, atât mă întind!», e drum lung“ – a explicat Bogdan Lucaciu pentru „Corso“.

Neghina din angajaţi şi angajatori. Cu toate riscurile implicate la nivel de salarii şi pretenţii, criza a separat angajaţii buni de cei slabi, afacerile sănătoase de cele mai puţin sănătoase. „Resursele umane au devenit mai dedicate sub riscul şi presiunea şomajului, iar salariile nejustificat de ridicate – în special la primele nivele ierarhice ale top managementului din marile companii – au fost reduse semnificativ“ – spune Andreea Paul Vass.
Specialistul în resurse umane George Butunoiu e convins că talerul cu lucruri bune aduse de criză cântăreşte considerabil mai mult decât cel cu lucruri rele. „În primul rând, simplul fapt că s-a întâmplat ne-a dat tuturor o lecţie mai bună decât orice MBA sau curs de afaceri. Apoi, le-a adus aminte angajaţilor că raportul de forţe anagajat/angajator e ciclic; unii uitaseră, alţii n-au ştiut niciodată. Aşa se face că au dispărut presiunile pe care subalternii le făceau asupra şefilor şi, de asemenea, e mult mai uşor, ca angajator, să găseşti personal calificat: găseşti pe piaţă oameni dispuşi să muncească competitiv, pe un salariu bun, nu umflat artificial“ – arată George Butunoiu, care, ca şi Andreea Paul Vass, e de părere că criza le-a resuscitat românilor apetitul pentru muncă şi i-a obligat să-şi cultive spiritul antreprenorial. Potrivit lui Butunoiu, recesiunea a adus în prim-plan „antreprenoriatul de bucătărie“. „În ultimii ani, românii care îşi deschideau afaceri aveau grijă mai întâi să-şi închirieze un sediu nou, dacă se poate central, să-şi caute două secretare şi o asistentă şi abia apoi, poate, să facă un plan de business şi, eventual, să treacă la treabă. Criza a schimbat priorităţile: acum e mai important să ai idei şi chef de muncă, sediul poate fi, la nevoie, şi în bucătărie sau în garaj.“ Din păcate însă – declară specialistul HR pentru „Corso“ –, numeri pe degete angajaţii şi angajatorii care judecă la rece şi, lucid, văd părţile bune ale crizei, deşi cele enunţate mai sus sunt lucruri banale, chestiuni de bun-simţ. Starea de conştienţă este direct proporţională cu educaţia şi cu logica, iar ai noştri conaţionali par să fi rămas blocaţi în tânguială, într-o paralizie generală, de când s-a anunţat oficial apariţia crizei pe plaiuri mioritice. „Românii sunt şocaţi şi stau aşa şocaţi, cu mâinile în sân. Nivelul de reacţie este mult mai slab decât ne-am aşteptat. Mă aşteptam să văd mai mulţi oameni care preferă să se mobilizeze, să facă ceva, în loc să se plângă care pe unde pot despre jalea care s-a abătut peste ţară.“ 

Tăierile de zerouri. „La nivelul afacerilor, modelul de business a suferit modificări, devenind mai conservator; economiile locale au ajuns mai importante, iar împrumuturile între companii s-au redus. La nivel general, împrumuturile au fost reevaluate, cu o presiune semnificativă pe diminuarea dobânzilor. De asemenea, unul dintre beneficiile aduse de criză este şi faptul că s-au spart baloanele de preţuri: imobiliare, bursă, servicii etc., care s-au văzut obligate să se ajusteze rapid la contracţia severă a pieţei“ – afirmă Andreea Paul Vass. Preţurile terenurilor şi ale proprietăţilor, dar şi chiriile au scăzut considerabil şi, foarte posibil, vor continua să scadă. În urmă cu doi-trei ani, asta ar fi părut o glumă fără miez într-o piaţă imobiliară în care specula a fost ridicată la rang de mare artă. Sigur, aceste tăieri de preţuri le permite să investească exclusiv celor care dispun de cash. Dar, chiar şi să nu fie în situaţia asta, mulţi dintre români se bucură numai şi la gândul că un apartament cu două camere în Bucureşti poate fi cumpărat acum lejer cu 50.000 de euro, bani care, în 2007, abia ajungeau de o garsonieră. Başca, preţurile caselor de închiriat s-au dus şi ele în jos cu câteva zeci de procente bune, ceea ce se traduce printr-un stres mai mic pentru românii care nu au o casă proprietate personală.
*Altfel, preţurile mici ale terenurilor le-au dat gânduri de revenire în zonele rurale orăşenilor şi-aşa plictisiţi, obosiţi de nebunia urbană. Momentul e mai mult decât prielnic pentru construcţia unei case lângă oraş: materialele de construcţie sunt ieftine, iar mâna de lucru oricum nu mai are pretenţiile din anii trecuţi.

Hamburgerii, înlocuiţi cu gril asiatic

Cu bugetele intrate serios la apă, americanii cheltuiesc mai cu cap şi se îndreaptă spre lucruri de calitate. Principiul descoperit odată cu criza se aplică şi la mâncare. Potrivit experţilor culinari din SUA, în ultimul an, hamburgerii au un nou rival: grilul asiatic. Atraşi de aromele şi reţetele originare din Thailanda, Malaiezia, Indonezia sau Vietnam, americanii – confruntaţi cu obezitatea sau cu bolile cardiovasculare provocate de hrana necorespunzătoare – mănâncă acum mai sănătos. În România, încă nu s-a făcut niciun studiu în acest sens, dar, în bună tradiţie, atunci când nu au bani, ai noştri se rezumă la pâine, cartofi şi alte alimente mai ieftine.

Unul din patru oameni se bucură de criză

Un studiu Synovate, realizat la nivel internaţional, la sfârşitul anului trecut, arăta că unul din patru oameni din lume se bucură de problemele economiei mondiale, pentru că acestea i-au ajutat să-şi restabilească priorităţile. Potrivit cercetării, 53% dintre cele 11.400 de persoane chestionate au declarat că şi-au schimbat radical şi definitiv atitudinea faţă de bani, din octombrie 2008 până în octombrie 2009. Însă, diferenţa dintre aceştia şi cei care au spus că abia aşteaptă ca economiile să duduie din nou, ca să cheltuiască din nou, după bunul plac, fără limite, era de numai 3 procente.

Voturi: 3.1 din 5. 8 voturi.