România care ne aşteaptă

de Alina Purcaru

E foarte previzibil să vii din concediu şi să te pocnească urâţenia actului din primele ore de la aterizare, dacă nu direct din avion. E la fel de previzibil să vorbeşti, să scrii, să comentezi despre asta, dar cum România e o ţară previzibilă în insistenţa cu care se încăpăţânează să le rămână ostilă propriilor cetăţeni, actul intră şi el în normalitate. Aşa că, răspunsul la întrebarea „cum a fost?“ – „frumos, păcat că m-am întors!“ – ne place, nu ne place, e refrenul care va cam răsuna o vreme pe peroane şi în aeroporturi, spre înţelegerea rudelor şi a celor veniţi întru întâmpinare.

Revenind la zboruri, s-ar putea face studii antropologice cu miză extinsă pornind de la profilul şi comportamentul turistului român în funcţie de destinaţie. Aşa că, pe lângă desagii cu Toblerone, whisky şi măgari de pluş (animal înlocuibil, după gust) cumpărate din Duty Free, în avionul dinspre Dubrovnik, de pildă, mi-a stat inima în loc să văd şi cititori: o fată cu Manual de pictură şi caligrafie de Saramago, alta cu romanul lui Pamuk, Viaţa cea nouă, şi un domn, chiar în spatele meu, citind un policier de George Arion! Mărturisesc noutatea absolută a speciei în astfel de medii şi o salut cu căldură. A fost una dintre puţinele constatări plăcute la întoarcerea într-un Bucureşti care, doar din titlurile ziarelor împărţite în avion, se anunţa sinistru. Am citit despre tragedia de la maternitatea Giuleşti şi am înţepenit în scaun. A urmat firesc, sarabanda între timp întâmplatelor, nelistabile într-un spaţiu aşa de mic, şi oricum păcătoase.

Haos calm, aşadar, cum frumos scrie pe coperta unui roman italian nerecomandat sanguinilor. Numai să nu ne resemnăm prea repede, că acum vine toamna şi iar se umple oraşul cu întorşii din concedii, cu veniţii din vacanţe, cu şpăgile pentru cămine studenţeşti, cu maşini şi alte previzibile întâmplări. Cum e adusă una pe tapet, în propoziţia numărul doi vine vorba de bani şi uneori am impresia că e, de fapt, un morb care atacă orice fel de discuţie şi o îngroapă pur şi simplu. O singură veste bună am acum, la final de comentariu: în 27 şi 28 septembrie, Herta Müller va fi în România. Dar nu, n-o să vorbească despre cât de dulce ca mierea e glonţul patriei!

Voturi: 4.0 din 5. 1 voturi.